post-title Interviu cu scriitoarea Angela Baciu – „Scrisul m-a salvat de fiecare data”

Interviu cu scriitoarea Angela Baciu – „Scrisul m-a salvat de fiecare data”

Interviu cu scriitoarea Angela Baciu – „Scrisul m-a salvat de fiecare data”

„Scrisul m-a salvat de fiecare data”
 – Atât eu, cât şi colegii mei, vă urăm “La mulţi ani!” cu ocazia zilei dumneavoastră de naştere. Sunteţi nascută… primăvara.
– Vă mulţumesc foarte mult, de multe ori m-a salvat acest anotimp, am învăţat şi am crescut odată cu el, am învăţat să preţuiesc tinereţea, oamenii, viaţa în general.

 – Se spune despre artişti că duc o altfel de viaţă, că văd lucrurile altfel…
– Ei, se spun multe despre artişti, poate pentru ca noi avem un al cincilea anotimp, cum îmi place mie să spun, acela al iubirii, iertării, bucuriei.

AngelaBaciu-2

 – Ce va doriţi foarte mult în această zi?
– Îţi mărturisesc că am tot ce îmi trebuie, nu imi lipseşte nimic, amintesc doar ca aş vrea să trăiesc permanent o primavără, să mă bucur de această nouă tinereţe, să fiu mereu lângă părinţii mei, lângă cel drag. Zilele acestea am primit un dar special: la fereastra mea, într-un cuib de porumbei am gasit trei ouă. Poate o să râdeţi, dar, atâta magie şi viaţă am văzut în acel cuib şi atât de impresionată am fost. Avem atât de multe lucruri de vazut şi simţit, atât de multe lucruri de învăţat şi descoperit.

 – Aţi publicat prima poezie în 1987, în revista “Amfiteatru”, condusă de regretatul critic Radu G.Teposu, a trecut atâta timp.
– Da, parcă a fost ieri. Am avut şansa şi norocul să cunosc mulţi oameni, personalităţi de seamă din lumea artelor, a culturii, am avut şansa să dialoghez cu aceştia, să pot cunoaşte şi alte ţări, lumi fascinante.

– Aţi publicat 15 cărţi de poezie şi publicistică, sunteţi prezentă în peste 20 de antologii, dicţionare şi volume colective, poeziile dumneavoastră au fost traduse în franceză, engleză, spaniolă, arabă, cehă, maghiară, slovacă. Ce a însemnat pentru cariera dumneavoastră poezia?
– Colacul de salvare. A apărut la timp, exact când am avut nevoie. A fost acea mare şansă  pe care ţi-o oferă viaţa, fără ea n-aş fi rezistat. Au fost perioade de urcuşuri şi coborâşuri, de mari dezamăgiri, durere şi tristeţe, au fost clipe când nu mai vedeam capătul, dar scrisul m-a salvat de fiecare dată. Ştiu, mi s-a spus că exista multă tristeţe şi durere în scrisul meu, dar, în acelaşi timp, există şi forţă şi optimism.

– Între poezie şi publicistică, unde vă regăsiţi cel mai mult?
– În amândouă, fireşte, însă publicistica mi-a deschis noi drumuri. A cunoaşte pe unii dintre cei mai mari scriitori şi a putea intra în poveştile vieţilor lor, a putea fi în preajma şi a învăţa de la aceştia, este un lucru extraordinar.

 – Anul trecut, vi s-a reeditat un volum publicistic “Mărturii dintre milenii” la Editura “Limes” din Cluj, prin bunăvoinţa poetului şi redactorului Mircea Petean. Cu cine aţi făcut interviuri în această carte?
– E o carte dragă sufletului meu, acolo veţi găsi mărturii inedite cu: Radu CÂRNECI, Barbu CIOCULESCU, Constantin CIOPRAGA, Dan Al. CONDEESCU, Alexandru GEORGE, Al. HUSAR, Emil IORDACHE,  Cezar IVĂNESCU, Dumitru MATALA, Emil MANU, Dan MANUCA, Mircea MICU, Ion MILOS, Mircea MUTHU, Fănuş NEAGU, Ion POP, Cornel REGMAN, Ion ROTARU, Mircea SÂNTIMBREANU, Eugen SIMION, Mircea Horia SIMIONESCU, Radu G.ŢEPOSU, Laurenţiu ULICI, Lucian VASILIU, Teodor VÂRGOLICI, Mircea ZACIU, şi mulţi alţii. În fiecare interviu veţi descoperi un destin, o lecţie de viaţă, într-un cuvânt, o parte din istoria literaturii române bazată pe poveşti, întâmplări şi prietenii literare.

– Pentru că aţi amintit de prietenie, credeţi în acest lucru?
– Prietenia (de toate felurile) este un lucru frumos şi foarte rar, se întâmplă însă, uneori, ca în momente cheie ale vieţii, unii oameni să îţi întoarcă spatele şi să nu mai ai incredere. Dar, alături de alţi oameni, poţi învăţa să mergi mai departe. Important este să nu te izolezi, să nu închizi definitiv uşa nici în faţa iubirii, încrederii şi a prieteniei.

– Pe lângă faptul că sunteti poet, publicist, aveţi şi proiecte culturale personale cum este “Joia de Poveste” şi “Atelierele de creaţie ale Angelei Baciu”, care sunt deja cunoscute. Cărui public vă adresaţi?
– Mi-a plăcut întotdeauna să fiu între oameni, să am mereu ceva de spus şi de lăsat în urmă. Mă adresez deopotrivă copiilor, tinerilor şi adultilor. Prin intâlnirile mele cu ei, descopăr idei şi personalităţi, văd viitorul şi încerc, atât cât pot, să mă implic în dezvoltarea şi susţinerea unei idei, propuneri sau talent. Nu numai eu fac acest lucru, fiecare scriitor, artist are în jur un grup de oameni cu care colaborează şi încearcă să îşi ducă ideile mai departe.

– Oraşul Galaţi a fost mereu cunoscut ca un oras cultural, astăzi mai este la fel?
– Cu siguranţă, chiar dacă încă mai trăim vremuri de criză, cultura este la ea acasă, atât în Galaţi, cât şi în Brăila. Săptămânal, publicul are ce alege; evenimente culturale, lansări de carte, de reviste, expoziţii, cenaclu şi multe altele, iar instituţiile culturale se intrec pur şi simplu în a avea o agenda culturală cât mai încărcată.

– Sunteţi şi consilier cultural la Casa de Cultura a Sindicatelor Galaţi, cum e să lucrezi acolo?
– Cineva îmi spunea acum câteva zile că are impresia că suntem o echipă foarte mare pentru câte evenimente avem! Suntem o echipa mică, dar unită şi ne este drag să facem mereu lucruri frumoase. Avem, aşa cum se ştie, spectacole de teatru, concerte, cursuri, cenaclu, expoziţii de fotografie, pictură, grafică, poezie, acţiuni caritabile, de divertisment şi câte şi mai câte. Facem acest lucru pentru că există încredere, deschidere spre cultură, avem libertatea de creaţie şi de exprimare, iubim tot ce înseamnă arta, facem lucrurile cu plăcere şi nu are cum să nu iasă ceva frumos atunci când o faci cu dăruire. Şi faptul că avem mereu presa alături care ne sprijină şi promoveaza tot ce facem este un lucru extraordinar.

– Sunteţi o persoană împlinită?
– Da.

Foto: Simona Andrei

Altii au citit si...