post-title Interviu: Iulia Kelt – a serial killer among photographers

Interviu: Iulia Kelt – a serial killer among photographers

Interviu: Iulia Kelt – a serial killer among photographers

iulia-kelt-fotografPrin Galati: Cum poti sa fii fotograf in Romania?
Iulia Kelt: Depinde ce înțelege fiecare prin „fotograf”. În România, mai nou, orice deținător de cameră DSLR (cameră foto semi sau pro cu obiective detașabile) se autoproclamă fotograf. Spre exemplu, eu nu sunt fotograf. Eu sunt o pasionată de fotografie. Ce e cel mai trist e că treaba asta nu se aplică doar la nivel de România, ci la nivel mondial. Ca să fii fotograf trebuie să fii pasionat de ceea ce faci și să fotografiezi zi-lumină. Din punctul meu de vedere, există trei motive pentru care oamenii se apucă de fotografie: ca să impresioneze gagicile, ca să câștige milioane bune pe la nunți sau ca să-și hrănească zvâcul artistic cu care s-au născut.
P.G: Cum isi poate descoperi cineva pasiunea pentru fotografie? In cazul tau cum a fost?
I.K: Pasiunea pentru fotografie este sau nu; cu ea te naști și nu există manuale care să-ți explice cum să ți-o descoperi. Eu am crescut într-o familie orientată către artă – mama e pictor. Cred cu tărie că un fotograf adevărat trebuie să fie mai mult artist și mai puțin tehnic, sau în cazurile cele mai fericite să știe cum să combine perfect aceste două laturi. Eu? Am început efectiv să fotografiez prin 2007 și de-atunci nu m-am oprit nicio clipă. Cum s-ar zice, de aproximativ șapte ani exersez continuu. Tind spre perfecțiune deși n-am atins-o niciodată dintr-un motiv foarte simplu: în ziua în care aș atinge perfecțiunea m-aș lăsa de fotografie, drept pentru care, uneori trișez și-mi permit să greșesc.
P.G: Se face in Romania cu adevarat fotografie de arta sau e mai mult un “moft”?
I.K: Arta e relativă. Fiecare are filtrul lui (la propriu, dar și la figurat), sau… „câte bordee, atâtea obiceie” așa cum bine spune bunicul meu. Cu toate astea, sunt de părere că adevărata artă se triază până la urmă și cine trebuie să te observe, te observă. Tot ce trebuie să știi e că tot ceea ce faci tu, faci bine atât timp cât te ține treaz noaptea.
P.G: Ce tip de fotografie nu ai incercat si esti tentata sa faci?
I.K: Până în momentul de față cred că am încercat cam tot ceea ce-am vrut să încerc. Am să-ți răspund altfel și-am să-ți zic ce tip de fotografie nu aș vrea să încerc. Nu m-a atras absolut niciodată fotografia fashion. Nu-mi vorbește și nu-mi spune povești.
P.G: Alb-negru sau color? De ce? Folosesti tehnici de prelucrarea fotografiilor? Cat de mult e ok sa intervii intr-o fotografie?
I.K: În proporție de 80% fotografie alb-negru. Pentru că, așa cum m-a numit la un moment dat cineva (iar mie mi-a plăcut atât de mult descrierea asta încât am preluat-o) „she is a serial killer among photographers”. Carevasăzică, fotografiile mele se pliază extrem de bine pe estetica urâtului. Alb-negru are doza de dramatism artistic de care am eu nevoie pentru a crea fotografie (din punctul meu de vedere). Acolo unde digitalul dă chix, intervin, într-adevăr pe imagine cu vignette și contraste, uneori apelând chiar și la colaje, însă doar dacă vorbim despre surreal și nebunii.
P.G: Ce parere ai despre fotografia de nud? Ai facut? Te-ai gandit sa faci?
I.K: Fotografia nud are farmecul ei aparte. Da, am făcut și da, de fiecare dată am păstrat discreția atunci când mi s-a cerut (amănuntul ăsta e esential). N-am confundat absolut niciodată fotografia nud cu fotografia pornografică și i-aș sfătui pe toți cei ce citesc articolul prezent să nu facă greșeala asta. Fotografia nud înseamnă lumini, curbe și senzualitate, nu organe genital expuse ca la muzeu. Iar dacă e realizată cu suflet, fotografia nud poată să spună chiar și povești.
P.G: Ce se poate fotografia in Galati? Este Galatiul un oras “fotografiabil”?
I.K: Știu că umblă un mit printre fotografii gălățeni, potrivit căruia în Galați s-a fotografiat cam tot ce se putea vreodată fotografia. Ei bine, părerea mea este că fiecare loc este cu totul altul în fiecare zi – știi tu: un fel de melanj între spațiu și timp; însă asta e o discuție mult prea lungă și încrengărată pentru a putea eu să o dezvolt acum/aici. Fotografii ar trebui să vadă pădurea de copaci și să înceteze să dea vina pe locație, model, soarele care a intrat în nori… pentru lipsa lor de imaginație.
P.G: Fotograful trebuie sa fie si fotograf de nunta ca sa supravietuiasca?
I.K: Fotograful poate să fie orice vrea el, atât timp cât genul respectiv de fotografie îl caracterizează. Chiar și eu am încercat așa ceva, însă nepotrivindu-se totalmente viziunii mele, n-am insistat. Cu toate că fotografia de nuntă nu-mi trezește absolut nici un sentiment călduț în suflet, cunosc fotografi de nuntă extrem de talentați, fotografi ce-și merită renumele din plin.

Site: www.october-photos.ro
Blog: www.blog.october-photos.ro
Pagină de Facebook: https://www.facebook.com/octoberphotos

Altii au citit si...